Conservarea patrimoniului, punct de plecare in evolutia urbanistica a Bucurestiului

Abstract

De la mica cetate de pe malul stang al Dambovitei, loc unde domnitorul Vlad Tepes redacteaza un document ce atesta nasterea urbei, pana la linia de cale ferata ce uneste forturile construite de regele Carol I., Bucurestiul a cunoscut timp de mai bine de jumatate de mileniu, o evolutie sinuoasa dar continua . Incepand cu prima parte a secolului al XIX-lea cand s-a redactat primul regulament de urbanizare orasului, cunoaste o expansiune, numeroase localitati limitrofe devenind cartiere ale capitalei. Multe din aceste zone dezvoltate datorita parcelarilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea sunt si astazi reprezentative pentru oras. Arterele de circulatie create cu aceasta ocazie au primit denumiri care s-au integrat in viata cotidiana a orasului, intrand cu timpul in traditia locului ca parte a patrimoniului nescris al orasului. Parte din aceste denumiri amintesc de membrii marcanti ai breslei arhitectilor, care s-au implicat major in transformarea de la mica asezare la orasul pe care il cunoastem astazi cu toate neajunsurile vietii urbane. Pastrarea patrimoniului cultural este conditia primordiala a dezvoltarii unei localitati care isi cunoaste trecutul si se bazeaza pe el. Cunoasterea trecutului ajuta la eliminarea situatiei repetitive de distrugere a unora dintre elementele esentiale ce evidentiaza continuitatea, situatie distructiva marcata in principal in deceniul al IX-lea al secolului trecut, dar si in prima parte a secolului al XXI-lea cand multe elemente de traditie au disparut din peisajul bucurestean. In acelasi timp cunoasterea trecutului ajuta la crearea unei urbe care sa asigure conditii de locuire cu facilitati moderne,dar si cu pastrarea particularitatii fiecarei zone in parte, particularitati create de-a lungul secolelor. Denumirile arterelor de circulatie fac parte din prezenta cotidiana fiind,in acelasi timp, unul din elementele principale care marcheaza traditia locului, pastrand, intr-o forma imateriala, istoria urbei.